Ce mă voi face când voi fi mare?

Zilele trec şi eu nu fac mai nimic. Încă un capitol din viaţa mea aprope că s-a încheiat şi iar îmi bat în geam temerile, la fel cum mi s-a întâmplat la sfârşitul clasei a 8-a, şi la sfârşitul clasei a 12-a, doar că temerile din prezent au o intesnitate mult mai mare. De ce? Pentru că va trebui ca proaspăt absolventul stimabilul aici de faţa trebuie să-şi caute ceva de lucru. Şi cum nu mă prea mulţumesc cu orice sunt sigur că o sfârşesc pe undeva pe drumuri, homeless... NU, aşa ceva nu se va întâmpla. O să mai auziţi voi de mine când va trebui să mergeţi la vot... la alegerile prezidenţiale. Voi apărea pe listele de candidaţi. Iar visez cu ochii deschişi. Oare ce mi s-ar potrivi? Când eram mic vroiam să ma fac şofer pe troleu... Glumesc. Ăsta era visul colegului meu de bancă de printr-a 3-a cred. Visul meu era... şi normal, fotbalist. Am şi fost vreo cinci ani. Nu ştiu cât la sută am fost însă fotbalist în adevăratul sens al cuvântului, dar măcar am simţit şi eu ce simte un jucător atunci când este pe teren. Nici nu a început bine primul meu meci şi, jucam fundaş central, am sărit la cap pentru o minge între doi adversari şi m-am trezit întins pe gazon cu umărul stâng luând-o la vale... Nu mă refer la durere, ci la cât este de muncă pentru a face faţă. Mă tot gândesc ce ar fiu bun pentru mine. Cred că ceva în IT... dar nu e exclus nimic. Tot primesc alerte pe mail de la diverse firme de recrutare dar nimic atractiv. Nu de puţine ori am fost întrebat "Unde te vezi peste 5 ani?" Acum 5 cinci ani nu mă vedeam absolvent al facultăţii pe care tocmai am terminat-o. Deci prefer să răspund la întrebarea asta peste 5 ani...
Chiar că-s buni turkalăii aştia. parcă văd: Turcia-Rusia marea finală. Previziunile mele nu se cam adeveresc, deci probabil Germania-Spania... Iar pornesc de la ceva şi ajung la altceva.